Ce am învăţat din cărţile citite #3

Cărţile citite nu te ajută doar să îţi petreci timpul liber într-un mod plăcut. Acestea au şi un rol educativ. Fiecare carte are un subiect interesant din care avem de învăţat cel puţin o lecţie de viaţă. Despre astfel de cărţi vorbim în această serie de articole. V-am povestit despre ele în primul articol şi al doilea.

Al treilea articol din această serie o să conţină cărţi care mi-au plăcut cel mai mult din cele citite în 2017.

1. Agonie şi extaz – Irving Stone

„Piatra lucrează cu tine. Se descoperă singură. Dar să o loveşti cum trebuie. Piatra nu e potrivnică dălţii. E în natura ei să se schimbe.”

 

„Cuvintele lui, de obicei puţine, se revărsau acum: pictorul atingea cu pensula o suprafaţă plată şi prin perspectivă încerca să convingă oamenii că văd o scenă completă. Însă încearcă să mergi în jurul unei persoane dintr-un tablou! E o iluzie, păcăleala unui magician. Dar sculptorul! El ciopleşte realitatea completă. De aceea între sculptură şi pictură există aceeaşi relaţie ca între adevăr şi minciună.”

În Agonie şi extaz, Stone ne dezvăluie viaţa lui Michellangelo de la vârsta de 13 ani, de când acesta începe să descopere sculptura. Sunt 2 volume pline de istorie, pictură, sculptură, religie şi politică din acele vremuri. E o carte care m-a uimit, m-a fermecat şi m-a făcut să savurez fiecare pagină. O dată cu descoperirea lui Michellangelo, ai ocazia să descoperi anii 1500, cu bune şi cu rele, răsturnări de situaţie şi viaţa grea a oamenilor. Cu siguranţă cele două volume sunt pline de lecţii de viaţă, despre artă şi istorie. Nici nu pot extrage o singură lecţie. Pot spune că este o lectură obligatorie, din care ai atât de multe de învăţat. Am să încerc că detaliez mai mult într-un articol special dedicat acestei opere literare.

2. Bărbaţi fără femei – Haruki Murakami

Dacă data trecută vă povesteam despre Femei fără bărbaţi acum schimbăm placa şi trecem la Bărbaţi fără femei. Cartea cuprinde 7 povestioare despre bărbaţi fără femei sau despre bărbaţi care încă mai sunt în căutarea femeii ideale. Nu pot spune că mi-au plăcut toate cele 7 povestioare. Unele au fost pure filozofii, greu de înţeles şi de retrăit. Primele două povestioare mi-au plăcut cel mai mult.

În prima, Drive my car, este vorba despre Kafuku, un actor de vârstă mijlocie şi Misaki, şoferiţa lui de 20 şi ceva de ani. Kafuku povesteşte despre viaţa lui şi despre soţia s-a care a decedat. O poveste tulburătoare a unui soţ iubitor, dispus să treacă peste orice ca să rămână lângă femeia iubită. M-a uimit modul lui de a acţiona şi de a trece peste anumite probleme.

A doua povestioară este despre un tânăr venit la studii în Tokio şi prietenul său Kitaru. Kitaru are o iubită frumoasă, studentă, dar este cam ciudat. Spune că îşi doreşte să fie student, dar nu învaţă deloc pentru admitere, are accent de provincie, deşi este născut în Tokio, unde se vorbeşte cel mai corect şi ajunge să îi propună prietenului său să iasă la întălnire cu iubita lui. Restul poveştii nu vă pot dezvălui, dar povestioara asta mi s-a părut cea mai amuzantă. Ciudate oricum sunt toate. Că aşa suntem noi, uneori facem lucruri ciudate şi nebuneşti.

3. Căsătorie de plăcere – Tahar Ben Jelloun

O poveste superbă, dar extrem de tulburătoare. Mi-a plăcut foarte mult cartea aceasta. Am descoperit, din nou, viaţa femeilor din ţările arabe. Este o lecţie despre cum poate afecta viaţa unui om discriminarea pe motive de religie, culoare, provenienţă. Nu pot înţelege de ce trebuie să fim atât de râi cu oamenii care nu merită asta. Oameni care doresc să se integreze, să evolueze şi care sunt dispuşi să se adapteze la obiceiurile locului în care ajung să trăiască. Nu religia, culoarea sau mediul din care provenim ne defineşte ca oameni. Ci acţiunile noastre.

4. Sub luna de şofran – Nicole C. Vosseler

Mi-a plăcut foarte mult povestea de viaţă a Mayei. O poveste despre cum îţi pot influenţa anumite alegeri viaţa şi despre ce înseamnă dragostea adevărată. Maya cu siguranţă este un model demn de urmat, fiind o femeie foarte puternică şi hotărâtă. Deşi anumite decizii din viaţa ei nu au fost tocmai cele mai bune, iar consecinţele alegerilor au fost foarte dure, Maya reuşeşte să treacă peste toate. Şi cel mai admirabil mi s-a părut că a reuşit să îşi refacă viaţa şi să devină o femeie independentă, într-o ţară în care nu cunoaşte pe nimeni. Toate doar cu ambiţie şi optimism.

5. Diana cu vanilie – Diana Sorescu

Din păcate, de Diana nu am auzit decât destul de recent. Mi-ar fi plăcut să citesc micile ei articole din blog în vremea când ea le scrisese. Dar mă bucur că cineva s-a gândit să le păstreze sub forma unei cărţi în memoria ei. Mi-au plăcut foarte mult şi m-au făcut să mă gândesc mai profund asupra unor lucruri din viaţa noastră: prieteni, dragoste, invidie, fericire etc. Fiecare articol al ei este o lecţie. Sau cel puţin o opinie asupra unui subiect. Dar cu siguranţă te face să te gândeşti mai profund la subiectul prezentat. Fie descoperi o părere cu care eşti total de acord, fie în dezacord. Important este că te face să te descoperi mai bine.

Voi cu ce informaţii utile aţi rămas din cărţile citite?