Iubește. Uită. Iartă. Trăiește!
Altele

Iubește. Uită. Iartă. Trăiește!

O femeie părăsită de bărbatul mult iubit, dezamăgită de cea mai bună prietenă și singură pe lume. O educatoare cu suflet curat, atașată de copiii, simplă, dar cu o educație corectă. Faceți cunoștință cu Aurora Serafim, personajul conturat de Sidonia Drăgușanu în romanul Jurnalul Aurorei Serafim. Astăzi nu am să vă povestesc despre viața Aurorei, ci vreau să ne concentrăm mai mult asupra sentimentelor, a relațiilor de cuplu, între mitul literar și realitatea cotidiană. Dar oare chiar e un mit? Sau e realitatea cotidiană pusă pe hârtie?

Aurora este o femeie tânără greu încercată de soartă. Bărbatul pe care îl iubește din tot sufletul, Ștefan, nu este tocmai prințul frumos pe cal alb pe care probabil îl visa. Acesta profită de naivitatea ei și mai ales de faptul că îl iubește, își bate joc de ea și o jignește fără nici o reținere, cu orice ocazie. Mereu gelos și pus pe ceartă. Într-un final, descoperă niște scrisori primite de la un admirator al Aurorei, care deși dovedesc că între cei doi nu există nimic, el preferă să îi facă un scandal mostruos și să o părăsească definitiv.

Povestea Aurorei sună atât de familiar. Dacă nu ați trăit o experiență asemănătoare, cu siguranță cunoașteți cel puțin o persoană care a trecut peste ceva asemănător. Un mit? Nu cred în mituri! De aceea cred că povestea are rădăcini undeva în experianța de viața a unui om.

Trebuie să recunoaștem un lucru: nici o relație de cuplu nu este perfectă. La fel cum nici oamenii nu sunt. Sunt momente frumoase pe care le petrecem împreună, dar și zile mai grele. Apar diverse situații. Și am învățat un lucru important în viață: niciodată nu judeca deciziile luate de un cuplu!

Avem obiceiul de a judeca un cuplu atunci când se desparte, trece printr-un moment greu sau când pur și simplu oamenii iau decizii contradictorii felului nostru de a gândi. Însă uităm un lucru important. Niciodată nu ai să știi ce s-a întâmplat cu adevărat într-o relație. Poți afla părerea unuia sau a celuilalt, dar adevărul mereu va fi undeva la mijloc.

jurnalul aurorei serafim sidonia dragusanu

Revenim la Aurora, pentru că astăzi relațiile ei de cuplu sunt puse sub lupă. După toată suferința prin care a trecut, Aurora decide să ia totul de la capăt. Deși mereu cu gândul la Ștefan, comparând caracterul și comportamentul tuturor bărbaților cu acesta, ea alege să trăiască singură o perioadă, crescând și educând copiii de la căminul de copii unde lucrează ca educatoare. Odată cu apariția noului doctor, Horia Mihail, gândurile ei iau o altă turnură. Deși este atrasă de tânărul medic, prezentabil, educa și dedicat meseriei lui, Aurorei îi este teamă să înceapă o nouă relație. Teamă de eșec, de noi dezamăgiri.

Odată trecut prin despărțiri dureroase, mereu ai o reținere în adâncul sufletului. Poate fi iubirea vieții tale. Persoana perfectă pe care o așteptai de atâta timp. Și totuși în minte o să își facă loc un mic „dar dacă…”. Cunoști acest sentiment?

Pentru că orice dezamăgire ne face mai reticienți atunci când vine vorba de ceva nou. O zicală veche din popor spune că „înveți când dai cu capul”. Experianțele îți oferă o viziune mai clară asupra lucrurilor, dar uneori le și umbresc. Inocența copilărească se pierde treptat. Apare maturitatea! Sau mai bine spus, teama de a nu repeta greșelile. Compari oamenii, analizezi și cele mai mici gesturi ale lor, aplici mici teste de fidelitate și încredere, încerci să le scoți adevăratul caracter la suprafață.

Comportamentul acesta îl regăsim des în literatură. Uneori preferăm să îi spunem că este un mit literar. Defapt, oamenii scriu doar despre ceea ce gândesc, despre propriile lor experiențe, despre ceea ce văd în jurul lor, ce își doresc în viață sau ce îi sperie.

Uneori ne regăsim în personajele din roman, alteori suntem contrariați de acțiunile lor. Simpatizăm, ne îndrăgostim, suferim, trăim alături de ele. Le judecăm și ne dorim să le putem oferi un sfat, o vorbă bună. Poate uneori ne-am dori ca și viața noastră să fie citită de cineva care apoi să ne ofere un sfat, o îndrumare sau doar un consimțământ că ceea ce facem este bine.

Articol scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2019, datorită provocării frumoase lansate de Sidonia.ro. Cu această ocazie le mulțumesc pentru carte cadou și pentru că am avut ocazia să descopăr o autoare româncă talentată. Pentru voi am să revin și cu o recenzie, ca să descoperiți toată povestea Aurorei.

Surse foto: sidonia.ro – site și Facebook

%d blogeri au apreciat: