povestea unei mașini lindemona spring superblog
Altele

Povestea unei mașini curajoase

Acum stau liniștită în bătaia vântului, iar o plapumă de zăpadă albă și cristalină s-a așternut peste mine. E mai frig decât sunt eu obișnuită, dar liniștea mă cuprinde plăcut. Ultimele zile au fost destul de agitate, m-au plimbat de la Timișoara la Oțelul-Roșu, apoi în vizită la Sarmisegetuza. Doar în noaptea asta am reușit să-mi trag sufletul. Soarele încet începe să răsară, iar fetele se pregătesc de drum. Se pare că astăzi de întoarcem la viața noastră obișnuită în care fetele aleargă de zori, iar eu stau liniștită în parcare așteptând un nou weekend.

În casă s-au aprins luminile și începe să fie forfotă. Ce șoc o să aibă când o să vadă peisajul acesta alb și frumos. Of, dacă am mai putea rămâne puțin aici…

Se pare că șoferița mea s-a bucurat mai mult când a văzut zăpada de la geam. Acum, stând lângă mine cu mătura nu pare la fel de încântată. Eh, o ajut și eu cât pot cu încălzirea geamurilor și a interiorului. Cel mai probabil pornim la drum. Cafeaua așteaptă deja în suportul special pentru pahar. Ce accesoriu indispensabil pentru proprietara mea.

Începem povestea unei mașini curajoase

Suntem toți pregătiți de drum. Ne luăm la revedere de la părinții Florinei, de la locurile acestea magice de iarnă și pornim către agitația din Timișoara. În ciuda vremii reci de afară, fetele sunt foarte bine dispuse. Eu le-am încălzit bine interiorul, iar muzica bună le face să radieze de bucurie. Ador să călătoresc așa. Șosea bună, curată, muzica răsună, fetele râd.

scuturi metalice auto gedal audi povestea unei mașini curajoase
Photo by Sindre Strøm from Pexels

A fost nevoie de un nebun care să frâneze brusc, exact în curbă. Nu știu ce s-a întâmplat, dar mă simt foarte rău. Șoferița mea mă trage în dreapta și mă oprește. Mă examinează și sună direct la tata-doctor. După fața serioasă pe care o are, nu cred că e de bine. Oare o să mă fac bine? Oare le pot duce în siguranță până acasă?

Oh, ce se întâmplă?

Deschide capota, verifică tot ce se poate, încearcă să mă repornească, dar nu mai am energie. Nu mai funcționează inima. Ceva s-a frânt în ea. Tata-doctor zice că vine după mine. Sper doar să nu dorm aici… Nu cunosc pe nimeni, nici nu am unde să înnoptez. Iar fetele… Ce o să facă fetele?

Ah, da. Felete! Era să uit cât de descurcărețe pot fi ele. V-am spus că am o șoferiță faină. S-a pus nebuna să facă autostopul, în plină iarnă, pe frig, cu tot cu mine și încă două fete. Oare ce e în mintea ei?

5 minute. Atât a durat să oprească prima mașină cu platformă condusă de 2 frați. Par de treabă. Le-a explicat mă mi-a cedat inima-motor și că ar avea nevoie de ajutor, să ne ducă și pe noi acasă, dacă tot merg pe traseul nostru. În alte 5 minute, frații au încercat să mă pornească, dar nu mai pot. M-au ajutat să mă ridic pe platformă, iar fetele s-au așezat în mașina lor. Sper doar să ajungem cu bine.

La răscruce cu autostradă, șoferița mea își face bagajul, mă mai verifică pentru ultima dată și îți ia rămas bun de la mine. Doar nu mă părăsește tocmai acum?! Acum, când nu pot nici să mă mișc, nici să reacționez? Când mi-e cel mai greu? Cum mă poate lăsa cu doi străini? A înnebunit? Doamne, nu îmi vine să cred. Chiar plec singură, pe o platformă, cu doi străini la volan. O și iau razna…

Mergem frumos pe autostradă, cunosc drumul. Doar merg pe aici în fiecare weekend. Mergem spre Nădlac; mergem acasă. Sper doar să nu treacă granița cu mine. Doar am actele aici. Cine știe unde ajung…

scuturi metalice auto gedal audi povestea unei mașini curajoase
Photo by Elijah O’Donnell from Pexels

V-am mai spus ce familie faină am? Mi-a sărit inima din loc când l-am văzut pe tata-doctor că mă așteaptă acasă. A așteptat cu sufletul la gură până am ajuns. Mi-a pregătit și locul, a vorbit deja și cu un doctor. Nu credeam că băieții o să mă ducă acasă, în siguranță.

Oameni faini și cumsecade

Acum vă povestesc amuzată povestea unei mașini, povestea mea. Să știți că pe atunci nu mi-a fost chiar indiferent. Am călătorit peste 150 km cu necunoscuții aia doi, din care 100 km am rămas singură. M-ai tărziu am înțeles de ce m-au părăsit fetele. Le înțeleg. Dimineața au avut examene la facultate. Oricum au avut grijă să ajung cu bine acasă și să mă repare un doctor. Dar am și învățat multe din experința asta. Să știți că nu mai plec de acasă fără să am montat un cârlig de remorcare Audi. Nu știi niciodată când ai nevoie de el.

În plus, ai mei au decis să fiu complet protejată. M-au dichisit, am făcut un control complet și mereu se asigură că sunt sănătoasă tun. În plus, știindu-mă mai aventuroasă, mi-au cumpărat și un scut metalic Audi. Acum pot porni în orice aventură și călătorie. De abea aștept să vă povestesc și alte pățanii. Stați pe aproape.

Apropo, eu am fost Audi A4, cred că nu m-am prezentat. Aceasta a fost povestea unei mașini. Sunt mașina fără de care șoferița mea, cea care vă scrie pe blog, nu s-ar fi descurcat în perioada facultății. Acum tata-doctor are nevoie de mine. Merg cu drag cu ei și mă bucur că îi pot ajuta în continuare. Împreună facem o echipă tare faină.

scuturi metalice auto gedal audi povestea unei mașini curajoase

Articol scris pentru proba 6 – Povestea unei mașini curajoase în cadrul competiției Spring SuperBlog 2020.

Anunțuri publicitare
%d blogeri au apreciat: