Valurile vieții

Zile, luni, uneori ani în șir, căutăm iubirea vieții noastre în oamenii pe care îi intălnim. Căutăm un suflet lângă care să formăm o familie, un cămin, o viață idilică. Valurile vieții ne aduc și momente fericite. Plutim pe valurile calde care ne îmbrățișează cu drag.

Valul iubirii

Fiecare are un suflet pereche. Orice poveste din copilărie se termina cu ,,au fost fericiți până la adânci bătrâneți”. Apare și în viața ta acea jumătate. Acel om căruia ești dispus să îi juri iubire veștică, cu care simți că poți îmbătrâni fericit, pe care îl sprijini la rău și la bine. Îi oferi toată dragostea, un cămin, o familie, copii. Totul pare idilic. Totul pare fără cusur.

Și totuși…

În viață apar și furtuni.

Apar și valuri mai grele.

Uneori unul din valurile vieții are suficientă putere de a rupe digul numit iubire.

Simți că relația nu mai merge. Simți că ceva s-a rupt în lanțul de iubire. Și totuși, alegi să ignori semnalele sufletului tău. Încerci să repari digur spart. Să reclădești. Muncești din greu. Îți spui că totul o să fie bine. Doar v-ați jurat iubire. Ați promis amândoi că o să rămâneți împreună la bine și la greu. Trebuie să fie bine. Trebuie să treceți peste toate. Trebuie să rămâne o familie, orice s-ar întâmpla.

Dar oare celălalt își mai dorește asta? Oare tu îți mai dorești asta?

Valul alegerii

Acesta este momentul cel mai greu din viața de cuplu. Când trebuie să alegi dintre despărțire sau continuare. Despărțirea necesită acordul amândurora că flacăra iubirii s-a stins. Continuarea necesită puterea amândurora să repare digul spart. Uităm de multe ori că iubirea implică două suflete, nu doar una. Iubire are nevoie de două inimi care își doresc să răzbată împreună valurile vieții.

Gary Chapman spune că oamenii au 5 limbaje ale iubirii. În prima parte a relației iubirea nu are nevoie de nici un limbaj, ne îndrăgostim, inima ne bate nebunește doar când simte prezența celuilalt partener. Dar o dată cu trecerea timpului, inima se obișnuiește. Iubirea devine o rutină. Iar acolo este momentul în care trebuie să învățăm să îl iubim pe celălalt. Să cunoștem limbajul lui de iubire. Să știm ce înseamnă iubirea pentru el pentru a ști cum să spunem partenerului că îl iubim. Degeaba îi oferi flori dacă ea este alergică. Degeaba îi cumperi lui parfumuri și ceasuri scumpe, când el preferă atingeri sau timp petrecut împreună.

Valul despărțirii

Poveștile de iubire sunt toate frumoase. Dar uităm că nu toate sunt sortite să dureze veșnic. Povestea nu se termină mereu cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Uneori doar „au trăit fericiți”. Când o relație nu mai funcționează și devine o povară pentru sufletele noastre, este momentul să ne gândim dacă nu este defapt un sfârșit al poveștii de cuplu. Dacă nu este o alegere mai bună pentru toți o despărțire pașnică. Fiecare are dreptul la o viață liniștită. La propriile alegeri.

Valul nimicitor

Pe cât de frumoasă și intensă este iubirea dintre două suflete pereche, pe atât de furtunoasă se poate dovedi despărțirea. Orgoliul pune stăpănire pe rațiune, furia își arată colții, iar dorința de răzbunare clocotește în suflet. Valurile lovesc cu putere zidurile relației și pot deveni nimicitoare. Atât pentru parteneri, cât și pentru cei dragi din jurul lor.

Atunci când iei o decizie atât de importantă în viață, să ai un copil, doi, trei, cred că e important să stabiliți că ambii sunteți părinți. Contribuiți amândoi în viața copilului, indiferent de ce se întâmplă. Chiar dacă planurile din cursul vieții nu se potrivesc cu cele de început, cred că e important ca măcar începutul să fie unul frumos și concis. Să clădiți zidurile pe o fundație solidă, nu pe nisipuri mișcătoare.

Divorțul – o despărțire pașnică sau începutul unui război?

Atunci când orice șansă de a remedia situația și de a ajunge din nou pe aceași alee în drumul vieții nu mai este posibil, apare separarea drumurilor partenerilor. Separare prin divorț. Și este alegerea fiecăruia ce alege: divorț pașnic sau divorț războinic?

Divorțul se poate încheia pașnic, de comun acord al partenerilor de viață, într-o atmosferă calmă prin prezentarea la un mediator sau direct la un notar. Oamenii aleg să își separe drumurile, fără orgolii, fără scandaluri. Și este varianta cea mai frumoasă, mai ales atunci când există copii. Așa ar trebui să se încheie orice relație care nu mai funcționează deloc. Fără suferință, fără cuvinte jignitoare, amenințări. Respectul ar trebui să rămână în continuare. De dragul vremurilor frumoase trăite împreună. Și de dragul copiilor care au nevoie de ambii părinți în continuare.

Din relația părinte-copil nu poți divorța. Este relația în care chiar te angajezi pe toată viața. Părinții nu ar trebui să se aleagă la partaj. Nu sunt un bun pe care ne războim să-l câștigăm doar de o parte. Ei rămân copii ambilor părinți. E o relație complet separată de relația dintre partenerii de viață. Din păcate de cele mai multe ori oamenii confundă cele două relații.

Așa apare cea mai urâtă formă de despărțire: divorțul războinic. Fiecare partener se luptă pentru ceea ce crede el că merită, fiecare vrea să-și hrănească propriul orgoliul cu prețul suferinței oamenilor dragi. Luptă pentru dreptatea lor. Dar oare e dreptatea supremă? Oare într-o relație doar unul e de vină? Oare nu greșesc ambii parteneri? Dacă asculți părerea fiecăruia, îți dai seama că adeărul e mereu la mijloc. Poate unul nu acordă atenție nevoilor celuilalt, poate altul simte că se implică mai mult. Relația fără ambii parteneri implicați în aceaași măsură în relație nu o să meargă într-o direcție bună. Dacă doar unul se implică, la un moment dat o să obosească. Și atunci apar divergențe.

Povestea despărțirii este atât de lungă. Sper doar să nu fie nevoie de ea. Și dacă totuși trebuie să trecem și peste valul acesta al vieții, să îl trecem frumos. Să ne gândim la momentele frumoase petrecute împreună și să lăsăm orgoliul deoparte. Să găsim o cale de mijloc și să trăim viața cât mai frumos. V-am mai spus că „fericirea nu este un ideal al rațiunii, ci al imaginației”.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023.