Ce am învățat din cărțile citite #7

Cărțile citite veneau până acum în ordinea în care le-am citit, în pachet de 5. Am lipsit o perioadă lungă, am citit mai mult și sunt cărți despre care aștept cu nerăbdare să vă spun. Astfel că schimbăm placa. Am să iau la întâmplare 5 dintre cărțile citite, vă spun ce am învățat din cărțile citite și cele mai interesante cu siguranță vor avea un articol special dedicat lor.

Cele șapte legi spirituale ale succesului – Deepak Chopra

O lectură relativ scurtă, în cele aproximativ 100 de pagini descoperi cele 7 legi spirituale ale succesului, împreună cu 2-3 metode de aplicare imediată. Dacă încă nu ai citit ceva bun pe subiectul acesta, este una dintre cărțile citite pe care ți le recomand și ție. Altfel, cred că o să fie doar o recapitulare, nimic nou sub soare.. Sincer, am citit înainte altele și asta m-a plictisit rău de tot. Recenzie specială nu-i voi face, îți spun pe scurt.
Este vorba despre 7 principii spirituale care te ajută în viață și anume:

1. Legea purei potențialități
2. Legea generozității
3. Legea karmei
4. Legea efortului minim
5. Legea intenției și a dorinței
6. Legea detașării
7. Legea dharmei (a scopului)

Legile acestea dacă le înțelegi corect, te pot ajuta foarte mult în viață. Te învață să fii mai darnic, dar nu risipitor, să te detașezi de lucruri și oameni, dar nu să fii indiferent. Nu duce totul la extreme, ci păstrează un echilibru între toate aceste legi și vei deveni mai detensionat și mai optimist. Trebuie să înțelegi că anumite lucruri dacă nu depind de tine, nu are rost să îți consumi energie. Să înțelegi că poți încerca să înveți pe cineva ceva, dar nu îl poți obliga să facă ce îți dorești tu sau să gândească exact ca tine. E interesant să descoperi toate acestea, iar acolo unde simți că ai nevoie, să le aplici și să le pliezi exact după tine.

În urmă cu câțiva ani nu înțelegeam toată ideea asta de spiritualitate. Aveam, ca mulți alții, o concepție greșită. Asociam cuvântul cu budism, yoga, anumite secte și automat respingeam orice idee de a afla ceva despre acest concept. Însă anul trecut am avut la bookclub-ul Ștefanei Peev cartea Gândește ca un călugăr, ne-a spus câteva lucrușoare interesante despre carte, care mi-au stârnit interesul. Cu greu am decis să îi dau o șansă. Și foarte bine am făcut. Pentru că a fost ceea ce aveam nevoie. Un impuls. Am descoperit că nu este atât de SF toată povestea despre spiritualitate, că sunt niște principii logice, pe care le pot integra în viața mea, fără a-mi schimba radical viața, religia, alimentația etc. Am să vă vorbesc despre carte.

Finlay Donovan e mortală – Elle Cosimano

Finlay Donovan este o scriitoare fără prea mult succes, o femeie divorțată și mamă a doi copilași. În carieră nu are prea mult succes. Obosită și coplețită de problemele cotidiene, Finlay își găsește cu greu inspirație pentru cărțile sale. De fapt, este într-un impas complet: are semnat un contract pentru un roman, a încasat un avans pentru a începe să îl scrie, care o ajută să supraviețuiască, dar nu are nici primul rând din carte scris. Fostul ei soț pare să trăiască o viață de vis. Are putere financiară, o ajută mult și pe Finlay, le oferă copiilor totul, are o casă frumoasă, o afacere prosperă și o viitoare soție frumoasă și foarte descurcăreață.

Povestea lui Finlay prinde contur la Panera, o locație luxoasă, pe care nu și-o permite, dar agenta ei vrea să aibă o discuție despre carte. Finlay este în impas, iar agenta o provoacă să scrie cât mai repede un roman clasic, despre o crimă. Discuția lor este ascultată de o femeie necunoscută, care le urmărește de când au ajuns. Aceasta îi strecoară un bilețel în rucsacul lui Finlay, în care îi oferă 50.000 de dolari pentru ai ucide soțul. Iar de aici viața lui Finlay este ca un bulgăre de zăpadă. Cu cât încearcă mai mult să scape de catalogarea greșită, cu atât mai curioasă devine. Cu cât e mai curioasă, cu atât mai multe prostii face. Și cu cât face mai multe prostii, viața ei devine mai complicată. Dar cel puțin partea financiară se îmbunătățește. Și cea romantică.

Lectura asta a fost mai mult pentru recreere și o doză de suspans. În ciuda tuturor avantajelor de care se bucură Finlay, clar nu e un exemplu de urmat. Viața bate filmul și rar astfel de acțiuni se termină cu „bine”. Deci nu, nu. Nu o luăm drept exemplu. Doar dacă un exemplu negativ. Dar e o poveste palpitantă. Cartea merită citită, mai ales dacă vă plac romanele pline de suspans.

PS: Mai pe larg, recenzie găsiți pe Recenzie: Finlay Donovan e mortală de Elle Cosimano

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Romanul lui Jeannette, Castelul de sticlă, a apărut prin anul 2005. Spre rușinea mea, nu am auzit de el. Nici de filmul făcut după carte. Din fericire am aflat cu ajutorul fetelor de la bookclub de această poveste. Este despre copilăria autoarei. O copilărie zbuciunată, plină de peripeții. Ea le relateazxă cu foarte mare ușurință, cel puțin așa am simțit eu. Fără prea multe sentimente, fără să se plăngă. Pur și simplu vorbește despre ce au îndurat ea și frații ei de-a lungul anilor.

O carte plină de lecții de viață. Arată o familie unită, dar destrămată, dezorganiată. Nu prea are logică ce tocmai am spus, dar așa e familia Walls: fără nici o logică. Sau să îi spunem: cu o logică foarte personală și aparte?

De-a lungul lecturii am trecut de la nervi, la milă, de la revoltă, la resemnare. M-a trecut prin toate stările posibile. Trei dintre copii sunt foarte ambițioși și uniți. Împreună au reușit să iasă din coșmarul acesta. Din păcate, fata cea mai mică și părinții nu se vor schimba niciodată.

Până de curând am crezut că oamenii necăjiți au nevoie de ajutor. Iar dacă pot, să încerc să îi ajut. În ultmul timp m-am resemnat și mi-am dat seama că degeaba vreau eu să ajut un om, dacă el nu își dorește asta. Oricât de greu mi-ar fi să înțeleg, unii oameni aleg să trăiască așa. Dacă gândirea lor nu se schimbă, pot să le ofer totul, oricum nu știu ce să facă cu el.

Mi-a luat 30 de ani să înțeleg asta. Uneori mă mai consum pentru asta. Dar cel puțin am înțeles că nu depinde de mine. Fiecare om face propriile alegeri în viață. Dacă simt că are nevoie de un ajutor, mă ofer cu mare drag. Dar încerc să nu insist mai mult, dacă ace om văd că nu vrea. Pentru că îmi consumă timp și energie, poate și financiar.

Pe larg am povestit în Recenzie: Castelul de sticlă de Jeannette Walls.

Cântul lui Ahile – Madeline Miller

Cântul lui Ahile ne readuce aminte de celebrul Homer și a sa Iliadă, de faimosul Ahile, însă într-o nouă perspectivă. Povestea lui Madeline Miller mută luminile de pe Ahile, pe Patrocle, personajul mereu din preajma lui Ahile, însă căruia nu i s-a acordat atât de multă atenție.

Cântul lui Ahile reprezintă o repunere în scenă a miticului război troian din perspectiva unui personaj crucial, dar care nu-și face apariția prea des în epopeea lui Homer: Patroclu, eclipsat în Iliada de faimosul Ahile, „primul între greci, puternic, frumos, izvorât din trupul unei zeițe”. Exilat la curtea lui Peleu, Patroclu se îndrăgostește de fiul gazdei sale și al nereidei Thetis, semizeul Ahile. Cei doi cresc și sunt educați împreună de centaurul Chiron, clâdind în timp o relație puternică. Însă odată ce Thetis arată limpede că nu privește cu ochi buni dragostea fiului ei pentru un muritor și amândoi sunt tărâți într-un război lung și săngeros, tragedia pare gata să se abată în orice clipă asupra lor.

Fiind într-o perioadă în care se încearcă cumva normalizarea diferitelor orientări sexuale, povestea dintre cei doi protagoniști, ambii foarte cunoscuți de atâtea generații, este totuși de actualitate. Mi-a plăcut cum a îmbinat istoria cu actualitatea, cum a readus în prim plan o poveste veche, despre care puțini au avut curajul să vorbească.

Cărțile citite mereu ne aduc un gram de lecție. Aici e o lecție despre istorie, despre războiul troian, despre zeii greci. Dar accentul se pune pe relația dintre Ahile și Patrocle. Relația lor e foarte frumos evidențiată, nimic deranjant, nimic exagerat.

Familia Watson – Jane Austen

Emma Watson este o tânără, crescută de mătușa ei, departe de familie. Mătușa a luat-o sub aripa ei, având o situație financiară foarte bună și neputând să aibă copii. A primit o educație foarte bună. Însă după moartea unchiului, mătușa se căsătorește din dragoste cu un marinar, care urmărește doar averea ei, iar pe Emma o trimite înapoi la familie.

Tatăl Emmei moare după scurt timp, iar cele trei surori necăsătorite devin o povară pentru fratele mai mare, fiind prea neinteresante din punct de vedere financiar și intelectual pentru bărbații înstăriți și liberi. Astfel, devine o cursă care se căsătorește prima și cu un bărbat înstărit. Emma se îndrăgostește de domnul Howard, un bărbat foarte inteligent și cu o educație exemplară, însă fără o situație materială prea bună.

Povestea Emmei este interesantă. Crescută departe de familie pentru că erau prea mulți copii. Alături de mătușă avea un viitor asigurat, urma să moștenească o avere frumoasă, avea o educație bună și ducea o viață liniștită și elegantă. Dar prima lecție de viață de abea acum o izbește: niciodată nu te poți baza că în viață nu o să vină o furtună care îți spulberă visele.

Apoi se îndrăgostește de domnul Howard. O lecție de iubire dincolo de interese materiale, de statut. Emma preferă o iubire sinceră și frumoasă, decât o viață fără griji. Este o poveste frumoasă de iubire, de alegeri în viață. O lectură care te unge la suflet.

Tu ce ai citit în ultimul timp? Ce ai învățat din cărțile citite?