Recenzie: Marele Gatsby de Francis Scott Fitzgerald
Bună dragilor,
De ceva timp se tot aude de Marele Gatsby. Mai exact de când a apărut filmul. De atunci mi se pare că toată lumea se îngrămădează să citească cartea. Nici până astăzi nu pot pricepe ce se întămplă. Sau poate mi se pare doar mie… Poate!
Romanul Marele Gatsby a fost scris de Francis Scott Fitzgerald, publicat în anul 1925 și ecranizat în 2013 (ultima ecranizare). Este un roman popular, făcând parte din lista „cărți de citit” a multor persoane, dar consider că notorietatea lui printre tineri a crescut considerabil cu apariția ultimei ecranizări.
Romanul îl are în prim plan pe „Marele Gatsby”, un domn distins, cu o avere impresionantă, cunoscut de toată lumea, nu atât pentru ceea ce este el, ca și om, ci pentru fastuoasele petreceri pe care le ține regulat. Iar întreaga poveste a lui Jay Gatsby este văzută prin ochii vecinului său, Nick Carraway, proaspăt sosit în West Egg din Long Island.
Nick Carraway, proaspăt angajat ca agent de vânzări la o firmă din New York, își închiriază o casă modestă în orașul West Egg din Long Island. Verișor cu Daisy și prieten cu soțul acesteia, Tom Buchanan, își petrece timpul liber la ei acasă, fiind invitat la cină. Acolo o cunoaște pe Jordan Baker, o jucătoare de golf cunoscută și cea mai bună prietenă a lui Daisy. Între cei doi se naște o idilă, însă relația lor este puțin scoasă în evidență. În aceași zi când s-au cunoscut, Jordan îi dezvăluie lui Nick faptul că Tom are o amantă, o femeie căsătorită cu un proprietar al unei benzinării din Valea Cenușii, pe care Nick o v-a cunoaște chiar în aceași zi. Seara, Tom și Nick se întâlnesc cu Myrtle într-un apartament, unde o cunoaște și pe sora acesteia, Catherine și un cuplu de fotografi.
Nick primește invitație la una din petrecerile ținute de vecinul său, Jay Gatsby. Decide să participe, considerând un moment oportun de a-și cunoaște vecinul. Însă odată ajuns la petrecere, constată că el este singurul care a primit o invitație. Nimeni nu îl cunoaște pe Gatsby, oamenii venind pentru petrecerea extravagantă fără invitație. Într-un final, reușește să îl cunoască pe vecinul lui, Jay. După ce Jay află că Nick este verișor cu Daisy și că au făcut parte din aceași divizie în timpul războiului, acesta decide să îi mărturisească întrega poveste a vieții lui.
„Marele Gatsby”, pe numele lui real James Gatz, a fost un copil sărac, dar care promitea multe. Inteligent și cu potențial, urând din tot sufletul sărăcia, își dorește să prospere, crezând în visul american. El o întâlnește pe Daisy, o fată dintr-o familie înstărită, cu care are o relație. Minte în legătură cu faptul că este sărac, știind că altfel relația lor se va termina. Când este recrutat în Primul Război Mondial, Daisy promite că îl v-a aștepta. Totuși, după 2 ani, la presiunile familiei, se căsătorește cu Tom Buchanan, un bărbat înstărit. La aflarea veștii, Jay decide să nu renunțe la marea lui iubire. Devine gangster, având afaceri ilegale cu vânzarea alcoolului și ajunge milionar.
Întreaga poveste are în prim plan visul american, un om sărac, care reușește să ajungă unde își dorește, să își îndeplinească visele și să ducă o viața fericită, până la adânci bătrăneți. Însă știm că viața nu este mereu cum ne plănuim. Iar uneori lovește acolo unde te doare cel mai tare. Iar asta nu îl ocolește nici pe Jay Gatsby. Un om care ține petreceri cu sute de oameni, locuiește într-un palat, conduce mașina preferată și are tot ce și-a dorit pe plan financiar, aflăm că de fapt nu are nimic, doar un vecin, Nick, care s-a dovedit a fi cel mai bun prieten. Sau poate doar un simplu prieten cu suflet bun.
Stilul lui F. Scott Fitzgeral este unul lejer, ușor de citit, care spune lucrurilor direct. Pornește cu personaje aparent fericite, mulțumite de viața pe care o duc, realizate pe plan financiar, dar care se dovedesc a fi un real dezastru pe plan sentimental. Tom are o amantă, Myrtle, Daisy îl înșeală cu Jay, dar când ambii soți află de infidelitatea celuilalt, devin geloși până la extreme. Nick are o relație cu Jordan, dar care ba funcționează, ba nu. Myrtle își înșeală soțul de ani de zile, duce o viața dublă, dar acesta află doar spre final. Iar finalul poveștii este atât de clar și dramatic, capabil să descurce toate încurcăturile sentimentale.
Am văzut filmul după scurt timp de la apariția lui. Nu mi-a transmis mare lucru, nu am rămas nici cu o părere bună, dar nici cu una rea. A fost mai degrabă ceva de genul: „ok, l-am văzut și pe acesta, altceva?” Am zis că poate filmul nu acaparează toate scenele și detaliile din roman. Așa că am decis că trebuie să citesc neapărat cartea. Toată lumea îl laudă, a câștigat 2 premii Oscar. Cum să rămân o „incultă”?! Și trebuie să recunosc, este prima dată când cartea și filmul mi se par identice. Absolut identice.
Așa că sunt nevoită să rămân la aceași părere ca după vizionarea filmului și să spun: „Ok, bifat și asta. Next?”. Am citit o mulțime de recenzii, de critici, păreri și comentarii, poate-poate îmi dau seama la final de ce e atât de cunoscut. Tot ce am aflat (și în ce cred) este faptul că notorietatea lui se datorează tocmai faptului că Fitzgerald a avut curajul să prezinte o poveste eșec a marelui vis american. Tema este atât de actuală, goana după bogăție, după realizarea pe plan personal și profesional, după o viață pornită de jos și terminată cu happy-end. Iar povestea asta este ca un BOOM, ca un glonț tras tocmai când afirmă că totul este minunat. Un glonț tras exact în nucleul visului american.
Trebuie să recunosc că sunt câteva citate din roman, foarte puține, dar care mi-au plăcut foarte mult:
„Ori de câte ori ai poftdă să critici pe cineva, pune seama că nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.”
„Trebuie să învățăm să ne dovedim prietenia pentru cineva câtă vreme este în viață, nu după ce a murit… Eu am o regulă: după ce s-a dus omul, să nu ne mai amestecăm.”
„Visul rămâne mereu cu mult în urmă, undeva departe în întunecimea imensă de dincolo de oraș, unde câmpiile necunoscute ale acestei țări nesfârșite se întindeau sub cerul nopții.”
„… înaintăm, aidoma bărcilor ce plutesc împotriva curentului, târâte întruna înapoi în trecut.”
„Oricât de intensă ar fi vibrația sau prospețimea realității, ea nu se poate măsura cu ce este în stare un om să închidă în adâncul sufletului său.”
Anul apariției: 1925
Genul romanului: dramă, dragoste, literatură clasică (americană)
Numărul de pagini: 272
Perioada în care se petrece acțiunea: anii 1920
Țara: Statele Unite ale Americii
Editura: Polirom (cea mai ieftină variantă), Humanitas, Rao, Biblioteca Adevărul, Aldo Press, etc.
Anul ecranizării: A fost ecranizat de mai multe ori de-a lungul anilor. Cea mai recentă și populară este din anul 2013, cu actorii Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan, Joel Edgerton, regizat de Baz Luhrmann. A primit 2 premii Oscar, 41 premii și 70 nominalizări. O altă ecranizare de succes a fost cea din anul 1974, regizată de Jack Clayton și avându-i drept protagoniști pe Robert Redford, Mia Farrow și Bruce Dern.
O puteți achiziționa din: Libris, Elefant, Cărturești, Okian, Okian-în engleză, precum și alte librării. Se găsește în orice bibliotecă, fiind o carte din literatura clasică.
Vă las cu un scurt trailer din filmul apărut în 2013 și aștept părerile voastre. Ați citit romanul Marele Gatsby? Cum vi s-a părut? Vizionare plăcută și lectură ușoară 😉
Sursa: IMDb