Recenzie Și am privit cu toții spre cer Tommy Wallach
Beauty for soul,  Carti

Și am privit cu toții spre cer de Tommy Wallach

Ai privit vreodată spre cer? Stelele care luminează întreg Universul, prevestitoare de vreme frumoasă și seară senină. Fiecare am făcut asta cel puțin o dată în viață. Dar cu siguranță nu te-ai întrebat niciodată ce s-ar întâmpla dacă o stea mititică ar cădea pe Pământ. Ai supraviețui? Ai pieri? Ce ai regreta? Dar dacă ai ști că mai ai 2 luni de trăit?
E timpul pentru Și am privit cu toții spre cer!

Banner povestea pe scurt review carte

Povestea noastră începe cam așa:

Înainte de asteroid, le-am permis oamenilor să ne eticheteze: sportivul, proscrisa, ratatul și tocilara.
Dar apoi am privit cu toții spre cer și totul s-a schimbat.
Oamenii de știință spun că va sosi în două luni. Ne-au oferit două luni pentru a renunța la stereotipuri. Două luni pentru a ne transforma în ceva ce va dăinui chiar și după sfârșitul lumii.


Două luni pentru a trăi cu adevărat.

Și am privit cu toții spre cer – Tommy Wallach

Se spune că liceul e cea mai frumoasă perioadă din viața unui tânăr.

Peter, unul dintre cei mai buni jucători de baschet din liceul lui, își face griji că această afirmație s-ar putea să fie adevărată. Între timp, Eliza numără orele până ce va putea scăpa de Seattle, orașul natal – și de reputația ei. Anita, o fata cu o viață aparent perfectă, se întreabă din ce în ce mai des dacă merită să-și abandoneze adevăratele vise pentru a intra la o universitate de prestigiu. Iar Andy nu înțelege de ce oamenii se agită în ceea ce privește facultatea și cariera – viitorul mai poate să aștepte.

Sau nu? Căci se pare că viitorul ,,se apropie” cu repeziciune din spațiu – un asteroid se îndreaptă direct către Pământ –  și există posibilitatea de a șterge orice urmă de viață de pe fața planetei. În vreme ce acești patru viitori absolvenți – împreună cu restul omenirii – așteaptă să vadă ce daune va produce asteroidul, sunt totodată nevoiți să-și abandoneze gândurile legate de viitor și să se decidă cum își vor petrece ceea ce mai rămâne din prezent.

Goodreads
Cartea face parte din articolul Ce am învățat din cărțile citite #4
Recenzie Și am privit cu toții spre cer Tommy Wallach
Banner parerea mea recenzie carte

Cartea și-a atins scopul, zic eu, și m-a făcut să mă gândesc ce aș face dacă aș ști că mai am 2 luni de trăit. Dar a venit într-un moment în care deja am învățat lecția asta. Am învățat că oricât de previzibilă poate fi următoarea secundă… nu este chiar așa. Fiecare secundă poate fi ultima. Fiecare bucurie sau lacrimă poate fi ultima. Nu vine nimeni să te anunțe. Nu primești sms și nici la știri nu te anunță. Doar dacă sfârșitul tău este într-un cutremur, tsunami etc.

Uneori nici atunci.

Mi-a plăcut mult să văd cum reacționează oamenii când știu că le vine sfârșitul. Când știu exact cât au de trăit. Suntem atât de ciudați. Ne schimbăm radical când știm că sunt ultimele zile. Dar dacă nu știm, avem impresia că noi o să îi întrecem pe toți. Ajungem în cartea recondurilor ca cel mai învârstă om de pe planetă. Cel puțin așa ne comportăm. De ce? Probabil ni se pare normal să fim aici și azi, și mâine și peste 10 ani.

Cum se schimbă viața personajelor principale? Vă las să descoperiți. Eu vă spun momentan doar că este o carte care te pune cu siguranță pe gânduri. Ce ai face dacă ai ști că mai ai de trăit 2 luni? Cel mai probabil ai alege să trăiești liber, fără să îți pese de ce spun cei din jur. Să faci ce îți place și ce îți dorești. Dar am o veste proastă: sfârșitul de obicei nu îți este anunțat. Așa că nu aștepta, fă exact ce simți, ce îți place și ce îți dorești!

Goodreads

Anul apariției: 2015

Genul: literatură contemporană, dramă, ficțiune, Young Adu

Țara: Seattle, Washington (Statele Unite ale Americii)

Editura: Epica

Număr pagini: 400

ISBN 9786068754130

Unde se găsește: LibrisElefant, Cărturești

Concluzia

Cartea în sine nu mi se pare o capodoperă. Parcă lipsea ceva care să mă facă să mă atașez de personaje. Nici nu sunt sigură că asta și-a dorit autorul. Poate doar voia să ne facă să ne punem întrebări, să conștientizăm că nimic nu e sigur. Însă tema abordată mi-a plăcut și mi-a plăcut să văd diferite moduri de abordare și gândire ale oamenilor. Fiecare reacționează altfel și fiecare își stabilește cu totul alte priorități.

Tu ce ai face dacă ai ști cât mai ai de trăit? Ai citi Și am privit cu toții spre cer?

%d blogeri au apreciat: