Fericirea nu este un ideal al rațiunii, ci al imaginației – Immanuel Kant
Fericirea, pe buzele noastre atât de des întâlnit cuvânt. Idealul spre care tânjim cu jind toți. Și totuși, ce este fericirea?
Fericirea = stare de mulțumire sufletească intensă și deplină
DexOnline
Ce te-ar face cu adevărat fericit?
Tânjim după o viață fericită, fără să conștientizăm cu adevărat ce înseamnă asta. Să nu mai suferi? Să nu te îmbolnăvești? Să devii nemuritor? Să ai job perfect? Soț iubitor? Să nu suferi din dragoste? Sau să faci doar ce îți dorești? Tu știi ce te-ar face cu adevărat fericit?
Mă gândesc la toate acestea și realizez că sunt fericită alături de omul iubit după ce am cunoscut suferința din dragoste. Apreciez că sunt sănătoasă după ce am trecut prin boală și stări de rău. Mă bucur că am văz, auz, gust, simț, miros, doar după un necaz. Mă bucur de familie atunci când o perioadă le-am simțit dorul. Tânjesc după fericire atunci când simt că-mi scapă printre degete. Ca dorul de soare după zile în șir de ploi.
Fericirea este un ideal al imaginației
Bâtrăneii aceia care se plimbă prin parc ținându-se de mână după 40 de ani de căsnicie nu sunt ideali. Au trecut prin bine, prin greu, au lăsat în spate râuri de lacrimi și păstrează în suflet zile întregi de amintiri frumoase. Au suferit, au și zâmbit. Dar cel mai important este că au ales să fie fericiți. Uneori fără nici o fărâmă de rațiune. Au lăsat în urmă zilele urâte, necazurile și durerile. Și-au dorit doar fericire, iar fericirea depinde doar de cum percepem fiecare moment în parte.
Este alegerea fiecăruia dacă are viață fericită sau nu. Pentru că toți trecem prin valurile vieții, la un moment dat. Contează doar dacă vâslim cu jind și vedem soarele pe cer sau se lăsăm înghițiți de apă. Contează doar dacă vedem un lucru bun în marea de probleme sau doar probleme în marea de zâmbete.
Copii sunt mereu fericiți. Nu pentru că sunt naivi. Ci pentru că se bucură sincer la lucruri mărunte. Un copil rar plânge când cade. Dacă adultul de lângă el îl compătimește, copilul plânge. Dacă îl susține și îi zâmbește, se adună de jos și merge mai departe. Știm cu toții asta. Dar aplicăm principiul acesta doar atunci când vine vorba de copii. Când devenim adulți, uităm de toate sfaturile frumoase de parenting pe care suntem în stare să le oferim celor din jur.
Fericirea mea
Am făcut cunoștință cu suferința. Am cunoscut și fericirea. Zilnic aleg dintre cele două să văd doar pe cea de-a doua. Atunci când soțul meu întârzie acasă de la servici, să mă bucur că din nou e alături de mine. Când plouă, să mă bucur că natura își revine. Când planul meu de ieșit în oraș în weekend nu iese, să mă bucur de liniștea casei și câte o poveste nouă din cărți. Când mă dor picioarele să mă bucur că pot umbla. Iar când am mult de lucru, să mă bucur că pot fi activă.
Nu reușesc de fiecare dată. Mă mai supăr, mai mă vait. Apoi îmi aduc aminte că asta înseamnă viață și îmi revin. Aleg să mă bucur de ceea ce am, așa cum este. Pentru că fericirea este doar în ochii mei.
PS: Scriu articolul cu muzică în fundal, într-o zi tare amărâtă și gata-gata să plouă. Toată ziua a fost posomorât și urât. Acum, când am încheiat articolul, a ieșit soarele. Cam așa este și viața asta. Dacă privești totul cu optimism și speranță, răsare soarele și pe strada ta.
Zâmbește dragul meu, draga mea, pentru că în final, e tot ce îți rămâne în viața asta: momentele frumoase și pline de fericire!