
Să ne încălzești sufletele în continuare, dragă poezie
„Astăzi este ziua ta, la mulți ani, dragă poezie! Ne încălzești sufletele, ne înfrumusețezi limba. Tu dai cuvintelor pale un dram de culoare, schimbi destine, ne încânți auzurile. Notelor muzicale dai valoare. Scoți din anonimat orice linie melodică și te cuibărești în sufletele oamenilor. La mulți ani de Ziua Internațională a Poeziei!”
Scrisă în rimă, catren, troheu sau vers alb, poezia te unge pe suflet din cele mai vechi timpuri ale sale. De pe vremea lui Aristotel, dâinuie și în zilele noastre. Poate a schimbat forma, versul alb începe să prindă mai mult contur, poezie o regăsim cel puțin pe ritmuri muzicale în fiecare zi. Astâzi o sărbătorim mai special, prin Ziua Internațională a Poeziei.
Din 1999 UNESCO a ales să celebreze ziua poeziei, acordându-i atenția cuvenită cel puțin pe 21 martie a fiecărui an. O artă a literaturii, adeseori îmbinată frumos pe acorduri de muzică, poezia încă reușește să își mențină o poziție în inimile noastre.
Poezia este opera literară care îți dă frău liber la sentimente, la cuvinte folosite în diverse sensuri mai neobișnuite, dând cuvintelor un nou înțeles. Îți dă posibilitatea de a te exprima liber, pe acorduri ample.
Cuvintele mele pălesc în preajma poeziilor superbe, a cuvintelor cu înțelesuri ample. Te las să savurezi una dintre preferatele mele, atât ca poezie, cât și melodie.
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
Și uite, n-are cine să ne-ajute
Abia-și mai ţine lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Prin gări descreierate accidente
Marfare triste vin în miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca să te apropii și ca să te sperii.
Jur împrejur priveliști aberante
Copii fragili ducând părinţi în spate
Bătrâni cu sănii gri de os pe pante
Și albatroși venind spre zări uscate.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Mi-e dor de tine și îţi caut chipul
În fiecare margine a firii
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
I-aud prin bătălii din vreme-n vreme
Ostașii gărzii tale ţi se-nchină
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon și nume de regină.
Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.
Muzica: Emeric Imre© (compusă în 1995)
Versuri: Adrian Păunescu (scrise în 1982)
