Uneori dispar… Revin apoi cu nostalgie. Aștern cuvintele nerostite pe ecranul alb. Atât cât mă ține. Atât cât mă inspiră. Apoi din nou dispar. Sunt momente când simt că am ceva de scris. Că îmi este dor să aștern cuvintele pe un ecran alb, săă îl umplu de litere. Să caut fotografii care îmi exprimă perfect starea. Să mă implic, să reînvii ca pasărea Phoenix. Atât cât am inspirație și dorință de dăruire. Când nu sunt aici, înseamnă că am spus tot. E timpul pentru pauză. Nu am scris niciodată nici din obligație, nici pentru bani. Am scris doar din suflet și pentru suflete. Am dispărut și lunile acestea. Am…