Timp, încotro mergi…
Vă scriam prin 21 martie anul acesta despre Miracolele vieții, articol în care v-am povestit și despre miracolul din pântecul meu. Timpul a trecut. Minunea a sosit! Un băiețel care în acest timp doarme liniștit (momentan) în pătuț și își face siesta de după masă. Un băiețel care deja gângurește, dă din piciorușe și râde cu drag când mă vede.
Timp
Încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit, alergi?Cum
Poți într-o zi
Să schimbi în oameni mari, niște copii?
Conținut
First level -> copil
Am venit pe lumea aceasta cu primul nostru rol, cel de a fi copii. De a crește, de a ne dezvolta, de a oferi părinților noștri bucurii. Uneori de a-i necăji sau îngrijora. Face parte din fișa postului al unui copil. De a deveni oameni mari, educați și independenți. Apoi vine un moment în care parcă viața nostră necesită un nou upgrade. Și unul definitiv și irevocabil: cel de a deveni noi, la rândul nostru, părinți.
Au trecut 15 săptămâni de când am devenit oficial părinți. De când viața noastră a trecut la un nou nivel. Parcă ieri eram niște copii care alergau pe uliță desculți, jucându-se de-a prinsa sau fotbal. De când am absolvit liceul și ne vedeam oameni mari cu visuri mărețe. Acum s-a împlinit și cel mai măreț vis. Nu mai suntem copii, doar oameni mari cu suflete de copil.
Next level -> părinte
O bucurie imensă să vezi cum poți da viață, cum un copil se formează din dragoste și dorință. Cum o inimioară începe să bată în pântecul tău. Dar și mai minunat când acea inimioară plânge pentru prima dată. Iar acel plânset schimbă totul. Schimbă statutul tău, schimbă toate prioritățile, toate lucrurile. Devii responsabil pentru un suflețel. Să îl îngrijești, să îl crești, să îi oferi dragoste, să îl pregătești pentru viață. Să pregătești un om minunat și independent. Pentru că asta devin copii noști la un moment dat: oameni independenți!
Last level? -> bunici
Asta e ce ne așteaptă și pe noi. Pe părinții noștri i-am trecut la nivelul următor: au devenit bunici. La un moment dat, cel mai probabil o să vină și rândul nostru. Cel puțin sperăm să atingem și acest nivel din treptele vieții. Dacă o să fie ultimul? Nu putem decât să sperăm. Poate nu o să reușim. Poate o să mergem mai departe și devenim și străbunici. Timpul o să ne arate.