Blogging - cum am început să scriu

Blogging-ul l-am descoperit încă de pe la începuturile lui în România. De atunci, am scris constant, am schimbat diverse platforme, am trecut la domeniu propriu, iar acum am luat-o de la zero. Am avut momente super active și luni întregi de pauză totată. Mereu m-am întors către scris și către blogging. E o pură pasiune care se pare că nu vrea să dispară.

Cuprins

Piczo, Blogger, WordPress – primii pași

Piczo.com – prima mea pagină web

Primii mei pași spre blogging au fost când am descoperit platforma celor de la piczo.com. Fondat de Jim Conning în anul 2003 în San Francisco, Piczo.com a devenit rapid cunoscut și vânat de investitori. A trecut prin diverse companii, până în noiembrie anul 2012, când Piczo „a încetat din viață”. Acum nu mai există nici site-ul, nici prea multe informații despre el. Majoritatea nu îl țin minte. Ici-colo mai răsare câte un blogger care poate-poate își mai amintește cum se numea și de unde a pornit.

Piczo a fost defapt o platformă pe care introduceai datele tale și îți creeai propria pagină web, pe care puteai scrie orice voiai. Nu avea foarte multe opțiuni de editare automată, dar dacă învățai câteva coduri HTML, reușeai să faci ceva mai wow. Așa am descoperit eu codurile HTML. Am stat ore întregi după școală să aranjez pagina și să învăț câte un cod HTML ce face, deși nu știam limba engleză.

Platforma Blogger – primul blog

Eram în anii de liceu când am descoperit să există platforma Blogger, deja aparținea grupului Google. Am cochetat cu ideea, am citit despre ce este vorba. Am urmărit bloguri românești ca să văd ce fac alții. Era în vogă să scrii proză, poezie, să spui ce simți sau ce gândești. Așa că m-am gândit mai bine și am zis că merită încercat.

În liceu, clasele 10-12, prin anii 2008-2010, împreună cu colega de bancă frecventam cercul literar de la biblioteca școlară. Am ajuns pe acolo pentru că am descoperit că ne place să citim și mai ales să scriem. Eu mai mult proză, ea poezie. Am adunat câteva texte, apoi m-am gândit că e păcat să nu urmăm și noi trendul de a le expune pe un blog. Așa a luat existență linde-and-izaura.blogspot.com. Unele articole le găsiți și acum pe blogul respectiv. Mă bucur că s-au păstrat poeziile noastre, altfel erau demult uitate.

Testăm și WordPress

În 2009 mi-am dorit să scriu și despre alte subiecte, nu doar despre poezii. Cumva voiam să continui cu ce începusem pe Piczo (care deja devenea mai înapoiat față de platformele Blogger sau WordPress). Așa am făcut blogul cafeadedimineață.wordpress.com. Numele m-a încurcat puțin pentru că după ce am deschis blogul, a apărut o emisiune cu Teo Trandafir și se numea Cafeaua de dimineață. Apoi liceul s-a terminat și primii ani la facultate au fost super full de învățat, voluntariat, diverse activități extra.

Dar în 2015 am simțit din nou nevoia de a scrie. De a mai învăța ceva nou despre blogging și web. Așa am decis să revin pe Blogspot (pe atunci revenise ca cea mai bună platformă gratuită) formând blogul lindemona.blogspot.com. De atunci am rămas cu lindemona, pseudonim format din prenumele meu, Gerlinde-Mona. M-am axat mai mult pe subiecte de beauty, pasionată fiind atunci de acest domeniu. Am devenit și consultant Oriflame pe atunci și cochetam și cu oferta de business al brandului.

Trecerea la domeniu propriu

Anul 2016 m-a prins cu ambiții noi. Am zis că e timpul pentru provocări noi. Așa că în 16 ianuarie 2016 am cumpărat domeniul lindemona.ro. Blogul meu are deja 8 ani. Și mai puțin de 10 articole. Te întrebi cum?

Am făcut o pauză în 2023 și nici nu am vrut să plătesc găzduirea degeaba. Așa că am pierdut zeci de articole scrise în cei 8 ani. Și pe domeniul acesta am fost cea mai activă. Am scris despre Oriflame, review-uri la diverse produse cosmetice, articole despre frumusețe, dezvoltare, recenzii la cărți, articole la competiția SuperBlog. Câte și mai câte.

Am încercat să le recuperez. Am încercat să restabilesc o bază de date mai veche. Degeaba. Și mi-am spus că e momentul să o iau de la zero. Pentru că dacă o dată ai reușit să scrii și să ridici un blog, înseamnă că deja cunoști drumul potrivit. Harta e la tine în mâini.